Candva, credeam in povesti, credeam in vise implinite... Dar viata mi-a aratat ca, atunci cand imi da ceva la care nici nu indrazneam sa cred ca mi se poate intampla, are grija ca dupa un timp sa imi ia ce mi-a dat... si eventual, sa ceara si dobanda pentru clipele de vis traite...

Doar... zic si eu ce imi trece prin cap, zic lucruri care acum nu are nici un rost sa le rostesc cu voce tare... 

Sunt trista... dar la urma urmei, cui ii pasa de ceea ce scriu eu aici?